sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Scurtă istorie a Franc-masoneriei în Principatele Române




În sec. XVII, Constantinopolul era pentru români şcoala învăţăturii universale, la care nu puţini domnitori şi mari boieri şi-au trimis copiii. Acolo se găseau mulţi învăţători şi dascăli de renume, greci, francezi, englezi sau italieni, printre care francmasonii erau prezenţi. Dar chiar înainte de apariţia masoneriei contemporane, câţiva dintre domnitorii români au aplicat ideile şi principiile „epocii luminilor” pe care şi francmasoneria le-a răspândit.
În Moldova şi Ţara Românească, Alexandru Lăpuşneanu şi Radu Şerban au întemeiat şcoli domneşti „pentru învăţătura norodului” în 1561 la Cotnari şi în 1603 la Târgovişte. Academia din Bucureşti a apărut în 1688 din cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino, cea din Iaşi în 1707 sub auspiciile lui Antioh Cantemir, iar cea din Transilvania în 1795 din străduinţa învăţatului Ioan Piuariu-Molnar. Constantin Brâncoveanu, Antioh şi Dimitrie Cantemir au înfăptuit reforme juridice şi fiscale, au deschis şcoli şi spitale, au popularizat ideea „bunului” sau „binelui obştesc”.
În 1741, Constantin Mavrocordat a introdus în Ţara Românească o constituţie („Marele Hrisov“), iar în 1746 tot el, domnind succesiv la Bucureşti şi la Iaşi, a desfiinţat şerbia (iobăgia) în ambele principate.
„Marele Hrisov” a fost publicat ca model juridic de Constituţie în gazeta „Mercure de France” din iulie 1742. Iar „Pravilniceasca condică“, redactată de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a modernizat legislaţia Ţării Româneşti.
Trebuie să amintim că Prima personalitate romana care a făcut parte dintr-o societate secreta europeana a fost Dimitrie Cantemir. Calitatea care l-a propulsat in rândul elitei a fost imensa lui cultura. Considerat un titan al civilizaţiei româneşti, Cantemir a primit şi recunoaşterea celebrelor academii europene.
Se ştie despre el ca a fost afiliat la Ordinul Rozicrucian, printre ai cărui membri de onoare s-a numărat si Isaac Newton. O legenda, neconfirmata de istorici, spune ca, după moartea lui Cantemir, capul sau a fost înmormântat, cu onorurile cuvenite unui iniţiat, intr-un cimitir rozicrucian din Scotia.
Francmasoneria propriu-zisa a venit in Tarile Romane, in sec. al XVlll-lea, pe timpul huliţilor domni fanarioţi. Prima înfiinţata a fost "Loja de Galaţi", fondata in 1734, de italianul Anton Maria del Chiaro, secretarul particular al domnitorului Constantin Mavrocordat.
Ceva mai târziu, Mavrocordat însuşi a înfiinţat "Loja Moldova" al cărei prim "Venerabil" a fost Prea Sfinţitul Leon Gheucă, episcopul de Huşi.
Prima lojă, despre care s-au păstrat în arhive informaţii detaliate, după unele surse, a fost Augustina, fondată în 1742 la Iaşi
De asemenea, în Muntenia a fost consemnată în anul 1750 înfiinţarea lojilor masonice de către francezul Louis Dabin la Bucureşti şi Iaşi sub obedienta Marelui Orient al Franţei.

Cat despre Transilvania, aflata sub stăpânirea casei de Habsburg, putem spune doar ca Franc-masoneria pătrunde, aici, pe "filiera" austriaca - cele dintâi loji transilvănene fiind înfiinţate de etnici maghiari si germani (saşi) care primiseră lumina in lojile vieneze. Intre aceştia, elementul autohton (romanesc) era rar întâlnit. Astfel,în 1767, la Sibiu funcţiona "Loja Sfântului Andrei cu cele trei Foi de Mare".
Unii istorici ai Francmasoneriei susţin ca Horea, căpetenia răscoalei care a zguduit Ardealul in anul 1784, ar fi fost si el mason.
O altă lojă a fost inaugurată la Bucureşti de francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica, în 1769. A cincea a apărut în Basarabia, la Chişinău, în 1820, fiind întemeiată de un medic Alzacian, Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numără printre membrii săi un însemnat demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care a întemeiat la rândul său o lojă, „Zorile”, majoritar românească, la Silistra, şi apoi încă una, bulgară, la Ruse, în 1830.
Conform unei inscripţii pe medalia emisă la Curtea Monetară din Sadagura (Polonia), datată cu 29 aprilie 1772, în Moldova atunci a fost fondată loja Martie. Ea a fost compusă din ofiţerii armatei ruse, care participau în războiul ruso-turc (1768-1774) pe teritoriul Principatului. Maestru Venerabil al lojei a fost intendentul baron Peter von Gartenberg-Sadogurski.
În aceeaşi perioadă de timp se mai întâmplă un eveniment important - în 1787, călugărul cărturar Gherasim, arhidiacon la Mitropolia Moldovei, traduce din franceza lucrarea intitulata Taina franc-masonilor; autor era abatele Perau, iar lucrarea cuprinde - conform lui Dan Amedeo Lazarescu – „numeroase date despre ordinul masonic, despre ritualurile lui si despre răspândirea lojilor masonice in Europa si in America”.
În 1825, fraţii Golescu, boieri de rang, au întemeiat la Bucureşti o societate paramasonică, „Societatea filarmonică”, la care a aderat jumătate din protipendada politică, economică şi socială din oraş. Dar cea mai mare şi vestită lojă românească a fost a şaptea, „Steaua Dunării”, întemeiată la Bruxelles în 1850, în refugiu, de „fraţii farmazoni” care făcuseră în 1848 revoluţia „paşoptistă” cu tricolorul albastru-galben-roşu însemnând „Libertate, Dreptate, Frăţie”, principii de bază ale francmasonilor.
La aceşti „farmazoni vechi” se adaugă o seamă de studenţi români din Franţa, unii iniţiaţi în loja „Athénée des Étrangers“ (Ateneul străinilor), alţii în „La Rose du Silence” (Trandafirul Tăcerii): printre ei, Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol Davila, Ion Ghica, Dinicu Golescu, Spiru Haret, Ion Heliade-Rădulescu, Mihail Kogălniceanu,Gheorghe Lazăr, Gheorghe Magheru, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti...
Doritori de a stabili un stat de drept bazat pe principiile democraţiei parlamentare şi ale dreptului pământean, francmasonii români au înfiinţat numeroase societăţi şi reviste literare (Junimea), asociaţii filantropice sau chiar societăţi revoluţionare secrete (Frăţia). Prin ele sau individual, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în consiliile româneşti din Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Ardeal şi Basarabia (Sfatul Ţării), unde au militat pentru o unire necondiţională cu vechiul regat, cât şi la conferinţa de pace de la Paris, pentru recunoaşterea noilor graniţe, iar în parlamentul României pentru extinderea în vechiul regat a anumitor noi legi mai democrate, atunci votate în noile teritorii (de exemplu reforma agrară, şcoala peste tot obligatorie şi dreptul de vot pentru ambele sexe, sau cetăţenia fără discriminări de credinţă sau de limbă). În aceste dezbateri, în care erau adversari ai naţionaliştilor, ai marxiştilor şi ai partizanilor dreptului strămoşesc, francmasonii nu au avut totdeauna ultimul cuvânt. Dar într-un răstimp de cinci ani, mulţumită activităţii lor, România a devenit o monarhie parlamentară unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituţionale, agrare şi de drept erau rezolvate şi a cărei imagine pe scena internaţională era deosebit de pozitivă. Ca exemplu printre multe altele, la Paris Traian Vuia, Alexandru Vaida-Voievod şi ceilalţi membri ai delegaţiei române participanţi la Conferinţa de Pace de la Paris (care au reuşit să obţină, recunoaşterea întregirii României de către marile puteri) erau toţi francmasoni.
În Basarabia, după anexarea de către Rusia ţaristă, se începe o nouă etapă a istoriei masoneriei. În primăvara anului 1821, sub oblăduirea Marei Lojă Astreea, din Petersburg, a fost deschisă loja nr.25 şi numele – Ovidiu - în cinstea poetului roman Ovidiu, care a ispăşit exilul pe malurile Mării Negre. Loja din Chişinău a fost deschisă solemn la 7 iulie 1821. Maestru Venerabil al lojei a devenit generalul P.Puşin.
În componenţa ei au intrat un grup de viitori decembrişti, ca V.Raevski, poet rus A.Puşkin.
Loja chişinăuiană a existat o perioadă foarte scurtă. După ofensiva armatei ruse spre Occident (1813-1815), Ţarul Alexandr I, care cândva făcea parte din masonerie şi îi acorda susţinere deschisă, şi-a schimbat treptat părerea şi a început pregătirea măsurilor represive împotriva acesteia
Încercări de a renaşte activitatea masonilor din Basarabia a întreprins Marele Orient al Franţei. La 1 mai 1868 la Ismail a fost creată loja Renaissance. Fondatorii ei au fost masoni din loja gălăţeană Discipolii lui Pitagora, ai lojei din Constantinopol – Deurscher Bund şi ai lojei Progresul.
În perioada interbelică Francmasoneria românească cunoaşte o perioadă înfloritoare, însă în 1938 din motive politice masoneria a fost scoasă în afara legii de către regele Carol al II-lea.
După război, obedienţele masonice, autorizate din nou, dar ameninţate de partidul comunist care le socotea „organizaţii burghezo-moşiereşti", s-au unit în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României“, în frunte cu generalul Pandele şi cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul comuniştii au decis desfiinţarea francmasoneriei în România.
După căderea regimului comunist, în octombrie 1990 la Paris, francmasonii români din exil au înfiinţat Marea Lojă Naţională a României. Această mare lojă cuprinde trei loji:Steaua Dunării, România Unită şi Solidaritatea. Alexandru Paleologu, atunci ambasador al României la Paris, a fost ales Mare Maestru. În februarie 1991, s-a deschis loja Concordia depinzând de Marea Lojă Naţională Unită din Anglia.
În mai 1991, s-a deschis loja Humanitas a Marelui Orient din Franţa. În 1992, a avut loc deschiderea altor două loji, la 24 ianuarie 1993 a fost făcută posibilă întemeierea Marii Loji Naţionale din România.
Au apărut şi dezacorduri: 13 loji au creat separat un District Transilvania care, în martie 1996, împreună cu câteva loji de obedienţă franceză, au format Marea Lojă Naţională Unită din România.
În 2003, Marea Lojă Naţională a României şi Marea Lojă Naţională din România s-au unit într-o Confederaţie a Marilor Loji din România de Rit Scoţian Antic şi Acceptat.

Reamintim faptul că în 1997, la Chişinău a fost creată loja Marea Lojă a Moldovei, cu suportul Marei Loje Regulare Italiene.
În 2008, a fost creată Marea Lojă Naţională a Moldovei în componenţa căreia erau loja Milenium, Genesis, Aurora şi Trei Astre.

Un eveniment istoric mai recent din masoneria românească este şi desfăşurarea Conferinţei Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare, precum şi alegerea FR:. Radu Bălănescu în funcţia de secretar executiv a Conferinţei Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare.

În final citez, în loc de concluzie, cuvintele lui Horia Nestorescu-Balcesti: „Românii datorează ideilor franc-masonice şi Franc-masonilor făurirea României moderne, a Independenţei, a Regatului, a Statului naţional unitar şi suveran”.

Am zis!

Niciun comentariu: